Traditia plutei: Cum a inceput? De ce să folosiți plută? Cine este primul care o folosește? De ce este opritorul de plută folosită astăzi, când tehnologia dopului pentru băuturi este atât de avansată? Stejarul era folosit ca plută când vinul a fost primul. Grecii din secolul al V-lea î.H. au folosit uneori stejar pentru a conecta ulcioarele de vin. Sub conducerea lor, romanii au început, de asemenea, să folosească stejarul ca plută și sigilați cu lac.
Cu toate acestea, plută nu a devenit mainstream în acele zile. În acel moment, cele mai comune dopuri folosite ca jgheaburi de vin și cutii de vin erau făcute din lac sau tencuială, iar uleiul de măsline se adăuga la suprafața vinului pentru a reduce contactul dintre vin și oxigen. În Evul Mediu, pluta a fost în mod evident abandonată cu totul. Picturile din acea epocă au descris utilizarea de pânză sau piele răsucite pentru a umple vasul de vin sau sticla, uneori cu ceară pentru a asigura o etanșare strânsă.
Nu a fost decât până la mijlocul secolului al 17-lea că plută era într-adevăr asociată cu sticla de vin. La acea vreme, ca o altă opțiune, din când în când au apărut dopuri din sticlă mată pentru a se potrivi unor blocaje diferite, care le-au folosit mult timp. Până în 1825, aceste dopuri de sticlă erau în continuare alegerea plută. În cele din urmă, aceste dopuri de sticlă au fost în cele din urmă aruncate, pentru că dacă ar fi trebuit să fie înlăturate, nu a existat aproape nici o altă cale decât să zdrobească sticlele. Înainte ca plută să fie folosită pe scară largă ca un capac practic, exista o îndoială că ar fi să găsească un instrument care să poată pătrunde cu ușurință în stejar și să îndepărteze plută. Prima mențiune a unui dispozitiv de deschidere similară a sticlelor a fost în 1681, care a fost descrisă ca fiind "un vierme de oțel folosit pentru a scoate pluta dintr-o sticlă". Acest instrument de mână a fost folosit acum 50 de ani pentru a elimina gloanțele și vata de pe pistol. Acesta a fost inițial numit un sondă de sticlă și nu a fost numit oficial un deschizător de sticle până în 1720.
Sursa de plută
"Quercus Cork" este un nume botanic pentru un stejar verde veșnic, care se dezvoltă lent, pe tot parcursul anului și care crește doar în anumite regiuni mediteraneene occidentale. Acest copac necesită multă lumină solară și necesită o combinație perfectă de precipitații scăzute și umiditate puțin ridicată. Calitatea și grosimea coajelor variază în funcție de condițiile specifice de mediu ale locului de creștere.
Datorită stratului protector moale de coajă și mai ales a izolației focului, stejarul poate continua să crească. Mulți copaci mor pentru că își pierd coaja, deoarece coaja poate transporta energia necesară, seva, la întregul copac. Acest stejar moale are două straturi de coajă. Coaja interioară este vie și este baza pentru creșterea coajelor noi în fiecare an. Când scoarța veche crește și moare, noul scoarță își asumă responsabilitatea de a continua să crească. Coaja moartă poate fi decojită astfel încât să nu rănească copacii, dar aveți grijă să nu pătrundeți în scoarța interioară viabilă.
Arborele este recoltat pentru prima dată până când vârsta pomului atinge 25 de ani. Stejarul recoltat de această dată este foarte neregulat în ceea ce privește mărimea și densitatea, deci nu este potrivit pentru utilizare ca dop de vin și este de obicei utilizat pentru podele sau izolații bune. După 9 ani, arborele poate fi recoltat din nou, dar stejarul recoltat de data aceasta nu este încă suficient de bun pentru a fi folosit ca plută. Până la a treia recoltă - în acest moment, vârsta pomului a ajuns la 52 de ani. În acest moment, mărimea și densitatea arborilor îl fac un material adecvat pentru dopul de vin. Un stejar poate avea de obicei 13-18 recolte utile într-o viață.
Stejarul moale poate fi decojit cu mâna cu un topor ascuțit, care este apoi stivuit pentru intemperii. Acei copaci care au fost scoși de coajă vor fi atent marcați cu numere și numere, astfel încât viitoarele mașini de recoltat să poată ști ce copac poate fi recoltat din nou.
Odată prelucrate într-o fabrică din Portugalia, stejarul este stivuit din nou pentru uscare în aer timp de până la 3 luni. Umiditatea corespunzătoare este esențială pentru elasticitatea și compresibilitatea stejarului. După uscarea aerului, aceste dopuri vor fi înmuiate în apă clocotită timp de 90 de minute, una pentru dezinfecție, iar cealaltă pentru a aplatiza forma curbei. Corkul este apoi plasat timp de 3 până la 4 săptămâni pentru a atinge umiditatea dorită. Aceste materiale sunt așezate apoi într-o bandă și apoi se pune o plută pe sticlă în funcție de mărimea și forma acesteia. În acest proces de perforare, puncherul trebuie să se concentreze pe produsul de cea mai bună calitate. După aceea, lustruiți capul și corpul plută astfel încât toate dopurile să aibă aceeași lungime și diametru. Trebuie remarcat faptul că grosimea scoarței determină diametrul plută, nu lungimea scoarței, astfel încât inelele anuale ale copacului sunt implantate longitudinal în plută. Plută este apoi curățată și uscată prin suflare, iar cea mai mare parte este albită cu clor sau peroxid de hidrogen, care nu numai că dezinfectează, ci și îndepărtează impuritățile rămase. Există, de asemenea, unele care nu necesită înălbire, în funcție de nevoile vinării. Plută va fi clasificată în funcție de calitate și va primi numele vinării. În cele din urmă, suprafața plută este pulverizată sau acoperită cu silicon, parafină sau rășină, care este ușor de inserat în gura sticlei și îmbunătățește, de asemenea, etanșarea sticlei de sticlă. Apoi, acesta poate fi expediat într-o pungă de plastic.